Doi profesori de la Universitatea Andrews promovează „VIAȚA LA SUPERLATIV” alergând 100 de mile

Adventiștii sunt inspirați de apostolul Pavel pentru ultra maratonul din centrul orașului Chicago

Becky St. Clair, Universitatea Andrews

Sursa: www.adventistreview.org

Traducere: Denisa Rotaru și Ștefan Bărbuceanu

Privați de somn era puțin spus. Oliver Glanz, profesor asistent de Vechiul Testament al Universității Andrews, împreună cu Oleg Kostyuk, student doctorand și profesor adjunct de Noul Testament, au stat treji pentru mai bine de 36 de ore și au petrecut 21 dintre acestea alergând. Dar haideți să o luăm de la început. Aceasta s-a întâmplat pe 23 octombrie 2016, la ora 8 dimineața. Până aici însă, au avut loc multe lucruri.

22 octombrie, 2016, ora 17:45

O mulțime de oameni și mașini erau adunați în parcarea din spatele Bisericii Pioneer Memorial, din campusul Universității Andrews. Bagaje și cutii de mâncare erau mutate între vehicule, sticle de apă erau înghesuite pe portbagajul unei biciclete și mici grupuri hoinăreau pretutindeni, schimbând numere de telefon și comparând notițe. Era aproape să înceapă: cinci persoane se pregăteau pentru o cursă de 100 de mile, cu locul de start în campusul Universității Andrews din Michigan și sosirea la vechiul Turn de apă din centrul orașului Chicago.

„Acesta e un lucru pe care am vrut să-l fac de mai mult de 5 ani,” explică Kostyuk, care s-a antrenat, alături de Glanz, special pentru această cursă timp de aproape 10 luni. „Am mai alergat la maratoane, și alerg regulat doar pentru plăcerea de a alerga, iar acum am vrut să am parte de o nouă provocare.”

Glanz și Kostyuk se cunosc doar de câțiva ani. Totuși, în acest scurt timp relația lor a devenit mai mult decât o simplă colaborare, deoarece au alergat și pedalat împreună, nenumărate ore și mile.

Cum a început totul

Născut și crescut în Germania, Glanz l-a avut ca exemplu pe tatăl său care, pastor fiind, mergea cu bicicleta la bisericile unde trebuia să predice. Ajungând la vârsta tinereții și apoi a maturității, Glanz s-a îndrăgostit de alpinism. Având munții la câteva ore distanță, putea practica în mod regulat cățărarea pe stâncă, alpinismul, cățărarea pe gheață și schiatul la altitudini mari. A ajuns de câteva ori pe vârful Mont Blanc, cel mai înalt vârf din munții Alpi. 

 

Acum, Glanz face naveta alergând până la lucru, pe o distanță de 6 mile dus, câteodată alături de fiica lui de 6 ani, care merge cu bicicleta spre școală. Acest drum este mai mult decât timp pentru a călători sau activitate fizică. Glanz consideră că este un timp de calitate petrecut cu fiica lui. „Discutăm în timp ce pedalăm și alergăm,” spune el. „Îmi povestește despre ce a visat noaptea trecută sau ce crede despre școală. O întreb despre prietenii ei, despre profesori și despre viața ei.”

În urma unei după-amiezi obișnuite de Sabat petrecută într-o ieșire pe Traseul Munților Apallachi, Kostyuk s-a obișnuit să călătorească câte 18 mile o dată. De asemenea, el și soția lui au mers la scufundări în Florida, și după ce a făcut câteva maratoane, Kostyuk se referă la ele, râzând, ca la niște „mici alergări”.

În 2016, Kostyuk și Glanz au terminat câteva maratoane de 26 de mile fiecare, și câteva având 30, 40, 50 și chiar 60 de mile.

 

O viață plină de „extrem”

Cuvântul cheie pentru acest act de bravură atletic este „alergatul extrem”. „Numim ceva extrem, când ne referim la ceva mai mult, mai sus sau mai adânc, decât ar putea considera cineva că este mult, sus sau adânc,” explică Glanz.

Nu este un termen folosit doar pentru alergat sau doar pentru activitate fizică în general.

„Toată lumea are un punct extrem.” Spune Kostyuk. „Un punct extrem este orice depășește zona ta de confort în orice aspect al vieții: studiu, dragoste, vorbit în public, ocupația de părinte, etc. A merge un pas mai departe decât credeai că poți, asta înseamnă extrem.”

Pentru Glanz și Kostyuk, a merge „un pas mai departe”, se referă la ceva ieșit din cotidian. Când s-au hotărât să participe la cursa de 100 de mile, alergătorii știau că pregătirea și antrenamentul, erau cruciale, fapt ce însemna pentru ei doar intensificarea  activității și a dietelor pe care deja le încorporaseră în viața lor zilnică.

În ziua de sâmbătă, 22 octombrie, când Glanz și Kostyuk au rostit câteva cuvinte motivaționale în fața mulțimii adunate, ei erau mai mult decât pregătiți să înceapă această cursă colosală. Energia și entuziasmul erau evidente, în timp ce o mulțime de 50 de suporteri s-au adunat pe trotuarul campusului pentru a conduce atleții.

 

22 Octombrie, 2016, ora 19:10

„Pe locuri! Fiți gata! Start!”

Și au pornit. Urale, aplauze, șuierături; mulțimea îi privea în timp ce își făceau repede drum prin campus, coborând pe bulevardul J. N Andrews și apoi către cel mai sudic punct al orașului.

Între Michigan și Chicago au fost amplasate cinci puncte de control; în plus, au fost echipați cu un transmițător GPS live pentru ca familia și prietenii să le poată urmări progresul și pentru ca echipa de susținere să poată avea mai multe date decât viteza medie a alergătorilor. Astfel ei puteau calcula unde ar trebui să fie alergătorii și când.

Alături de cei doi alergători de la Andrews, era un al treilea alergător, Calvin Kim, care i-a cunoscut pe Glanz și Kostyuk pe Internet și a zburat din statul Washington special pentru a participa în cursa de 100 de mile. Doi bicicliști, Flavio Prestes și Lisandro Stout, s-au oferit voluntari pentru a susține alegătorii. Și-au împachetat truse de Prim Ajutor, apă și lanterne și au mers de-a lungul drumului alături de alergători pe tot parcursul evenimentului. Prestes era de asemenea omul de legătură pentru comunicare, aducând în fiecare oră update-uri echipei media și celei de Sănătate și Îngrijire.

La punctele de oprire 2, 3 și 4 un fizio-terapeut voluntar a instalat o masă și le oferea  alergătorilor un bine meritat masaj pentru a le relaxa mușchii.

„Durea,” spune Glanz, „dar era o durere bună și probabil cel mai bun masaj pe care l-am primit vreodată. Ne păstra mușchii sănătoși să ne permitea să continuăm să ne împlinim scopul.”

La fiecare oprire, alergătorii mâncau o mâncare specială pregătită pentru acest eveniment de o echipă de nutriție sportivă în cadrul Departamentului de Sănătate Publică, Nutriție și Îngrijire. Noaptea era răcoare ― temperatura coborând până la 7 grade Celsius ― așa că aveau grijă să-și păstreze mușchii calzi în timpul fiecărei opriri, folosind tot ce puteau, de la căciuli și jachete, până la o băutură caldă, pregătită special pentru cursă, numită Glӧgg.

„Nu rămâneau niciodată fără suflu,” spune Janine Carlos, asistent administrativ pentru Departamentul de Istorie a Bisericii, din cadrul Seminarului. Carlos era responsabilă pentru aducerea meselor pentru alergători la punctele de oprire 2-5. „La a patra oprire, nu-ți dădeai seama că alergaseră deja 75 de mile ― echivalentul a trei maratoane.”

Ultra-alergatul intens nu era doar ca să dovedească că o pot face. Glanz și Kostyuk alergau ca să dea startul pentru Săptămână Bunăstării Fizice, prima de acest gen, care a avut tema Misiunea„Trăiește la superlativ”.

 

Fiind un evreu

„Scriitorii Bibliei și-au încurajat cititorii să trăiască la superlativ,” spune Glanz. „Potrivit apostolului Pavel cea mai bună cale pentru a face acest lucru era să devii evreu – termenul biblic pentru cuvântul modern extrem.”

Glanz explică faptul că sunt doar doi oameni despre care se spune că sunt evrei în cartea Geneza: Avraam și Iosif.

„Acești doi oameni devin prototip pentru evrei,” spune el. „Își părăsesc zona de confort și explorează noi limite sociale, fizice, spirituale și psihologice. Merg la extrem. Trăiesc la superlativ.”

 

Misiunea: Trăiește la superlativ

Scopul Săptămânii Bunăstării Fizice este să încurajeze fiecare student și angajat să trăiască la superlativ, făcând schimbări pozitive în stilul de viață și luându-și un angajament de a-și duce sănătatea și starea de bine la un alt nivel.

Bucuria pe care Glanz și Kostyuk o găsesc în alergat depășește competiția cu ei înșiși. Se referă și la ceea ce ei au numit „Cei 3 E” Acceptă creația, Explorează viața, Educă-te” (eng. Embrace, explore, educate).

Alergatul este o oportunitate pentru a intra în legătură cu natura,” spune Glanz. „Este o cale de a te reconecta cu lumea pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi și să experimentezi mai mult decât are de oferit.”

Nu se referă însă doar la lucruri serioase.

„Alergatul pentru noi este ca atunci când mergi la locul de joacă pentru cei mici,” spune Kostyuk zâmbind. „Atunci când alerg, sunt copil din nou. Câteodată strigăm YUPIIIII!în timp ce alergăm pe dealuri         sau ne prefacem că suntem alergați de câini. Alergăm în ploaie, sărim peste lucruri și încercăm să întrecem căprioarele. Ne reamintește de copilărie și creează o incomensurabilă bucurie și fericire.”

De asemenea, îl folosesc pentru a învăța ― unul despre altul, despre lume și dintr-o carte în format audio.

 

23 octombrie, 2016, ora 14:00

În timp ce milele cursei se scurg, Glanz și Kostyuk află că au nevoie din ce în ce mai multă de încurajare. Și-au depășit de câteva ore bune recordul precedent de 67 de mile și mințile și trupurile lor dau semne de oboseală.

„Pentru ultimele câteva mile, continuam să ne spunem în repetate rânduri că nu trebuie să renunțăm,” spune Kostyuk. „Doream să ne oprim, dar doream și să terminăm, și știam că putem, deci am continuat.”

Se apropiau de Turnul cu apă din centrul orașului Chicago, în timp ce o mulțime de aproape 50 de prieteni, membri ai familiei, suporteri aclamau, foloseau obiecte zgomotoase, aplaudau și vânturau semne de felicitare. Doi oameni au întins o bucată de hârtie roșie pe trotuar, și când au ajuns acolo, Glanz și Kostyuk s-au oprit, au schimbat priviri, au numărat până la 3, și au trecut linia de sorire exact la fel cum au început-o: împreună, cu același pas.

 

23 octombrie, 2016, ora 16:30

Erau multe aclamații și aplauze; trecătorii își încetineau ritmul pentru a vedea ce se întâmplă. Glanz și Kostyuk, au râs, și-au îmbrățișat familiile și prietenii și au luat o băutură caldă. Se terminase. Au terminat cele 100 de mile în puțin peste 21 de ore.

„Creștinii sunt chemați să fie evrei și să fie gata să meargă dincolo de granițe să accepte provocarea și să primească viața la superlativ” spune Glanz. „Să nu se dea la o parte din calea durerii, a dezamăgirii sau a respingerii, să lupte pentru acea viață care aduce vindecare, bucurie și adevărata comuniune și satisfacție. Să îndeplinească misiunea de a trăi la superlativ. Să se angajeze la o viață care caută noi limite, care nu acceptă status quo-ul ci caută mai mult ― acea viață pe care o promite Dumnezeu, să primească binecuvântările Lui din toată inima, să se predea Lui pe deplin. Să învețe să trăiască la superlativ.”

Provocarea, spun cei doi, este cheia, pentru că dezvoltarea nu are loc în confort și liniște.

„Câteodată visăm la lucrurile pe care am vrea să le facem, dar adevărul este că le putem face,” spune Kostyuk. „Și  dacă le putem face pentru noi, imaginați-vă ce am putea face pentru a ajuta lumea. Putem muta munții cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-a creat cu aceste abilități, avem responsabilitatea să avem grijă de noi și de tot ce ne înconjoară. Să ne forțăm să trecem peste limită ― să fim extremi. Trebuie doar să ne luăm angajamentul.

 

Recuperarea

Mulțumită a doi fizio-terapeuți profesioniști, care și-au oferit serviciile, atât Glanz cât și Kostyuk, au primit un masaj intens și necesar la 15 minute după finalul cursei. În acea noapte au dormit aproape 12 ore. Primele câteva ore după trezire, au inclus câteva întinderi și exerciții ca să își restabilească energia și puterea musculară, prin mâncare bună și sănătoasă. Au petrecut de asemenea, un timp într-o saună a unui prieten.

Datorită antrenamentului consistent, niciunul din cei doi nu a experimentat nicio durere sau aciditate majoră, în zilele de după cursă. Două zile mai târziu, chiar au mers cu bicicleta mai mult de 12 mile. Totuși în ce privește alergatul, l-au lăsat o săptămână mai târziu.

 

Ce urmează?

Chiar înainte de a termina cele 100 de mile Glanz și Kostyuk deja își plănuiau următoare provocare.

„Mereu am vrut să fac un Ironman;” spune Kostyuk. „Așa că i-am zis lui Oliver să încercăm într-o zi să organizăm un test de calificare pentru Ironman.  Cred că vom vedea dacă ne calificăm pentru Kona.”

Campionatul mondial Ironman din Kona, Hawai, este cunoscut printre atleții amatori și profesioniști ca provocarea finală.

Ironman constă din 2,4 mile înot, 112 mile ciclism și 26,2 mile alergat. Potrivit site-ului Ironman, antrenamentul mediu pentru acei care reușesc să se califice pentru Campionatul Mondial din Kona necesită 7 luni și include distanțe săptămânale de câte 7 mile înot, 232 mile ciclism și 48 mile alergat.

Glanz și Kostyuk ar dori să își termine primul Ironman personalizat în mai puțin de 13 ore.

Comentează